Acum, referitor la a doua chestiune… Inteleg unde bati, dar daca stau sa ma gandesc, asa dupa parerea mea: de ce ar actiona, AIMR, in instanta pe cineva din strainatate? Ei “acopera”, cred, doar Romania, si artistii de pe-aici, in chestiuni de genul instantelor, s.a. .
Cred ca pentru treaba asta, ar trebui sa se (auto)sesizeze tot o organizatie/uniune/asociatie, de genul AIMR, din strainatate; din tara de unde provine artistul respectiv. Sa vina aia si sa-i spuna la AIMR, de ex., sau la artistul in sine (care sustine ca el a compus piesa aia, pentru care are si partitura – daca are…): “Domn’e, ai plagiat melodia la D. Bustamante. Ia, treci si plateste”.
Dar, pana una alta, daca nimeni nu stie ca au fost plagiate cu adevarat, liniile melodice, astia de la AIMR sau stiu eu cine, pot sa-ti spuna orice, sau sa nu spuna nimic. Cum fac acum. Tac si fac. Degeaba ne agitam noi, prietene. Intotdeauna or sa fie din astia “mai mari”, cu interesele lor financiare cu tot, si o sa-i doara fix intr-un loc… de corectitudine. Ba mai mult, or sa vina cu rahaturi din astea pornite din mark(r)eting, ca sa-ti mai arunce si cu praf in ochi. Nu cred ca pe aia de la AIMR, sau mai stiu eu cine, ii doare inima, caci niste “nesimtiti” le-au pus ei piesele pe saitul ala, sau pe nu stiu cate saituri, si “le-au fost atacate drepturile de autor”…. Fix aia. Baietii vor sa scoata, in primul rand, ei, banii de pe acele piese, si, daca nu se poate, sa nu mai ramana nimic si la altii. Deci, totul se rezuma la “ciolanul banilor”, in fond. O stii si tu, cu siguranta. In schimb, daca mi-ar fi mie plagiate – pe bune -, piese, cine crezi ca ar face caz pentru drepturile mele? Fix, nimeni. Ba mai mult, o sa-mi mai dea si doua suturi in fund, sa ma scoata afara cu tot cu foaia aia de la Ucmr, in mana.

Asta-i sistemul. Trimite-i inapoi la mamele lor, si sa fii sanatos!

Ironia adevarate, nu cea din cometariul meu, este urmatoarea:

daca eu recomand un produs, un album sa spunem, prietenilor, s.a., toate-s bune si frumoase daca acestia, la randul lor, cumpara acel album, DAR daca nu il cumpara… se numeste “transmitere ilegala”, nu?… Si, i-auzi, mai pot fi si penalizat pentru asta…
Dar, daca prietenii mei cumpara albumul, la recomandarea mea – ceea se numeste reclama pozitiva gratis -, toate-s bune si frumoase…

Asta e ironia cea mai adevarata.

Rectific:

* Daca acei consumatori de rand NU v-ar fi facut publicitate, ati fost sub 10 metri, etc., mai mult ca sigur, cu toate reclamele si averea de bani care o dati pe astea.

“Stimate” case de discuri si “producatori” (da, ghilimelele servesc ironiei), cati bani ati putut face cu “smecheria” voastra numita scurt si concis: PLAGIAT? Intrebarea e retorica, chiar nu ma intereseaza cati bani “ilegali” ati facut. De cand au aparut Andre, si foarte, foarte multe trupe de la vremea respectiva, iar de cativa ani buni, “maestrul” Moga, prin care ati FURAT si iar FURAT linii melodice, sau chiar melodii intregi (ca romanul mai e si “nehalit”, pe deasupra), de la atatia artisti de pe-afara. Ia spuneti, asa, pentru cei carora incercat sa le spalati creierul cu “corectitudinea” d-voastra si umilinta spontana, ATI PLATIT VREUN BAN AFARA, pentru licente de modificare/copiere a acelor opere, si transpunerea lor sub sigla d-voastra “originala”? A?

Hai sa fim SERIOSI.

2 lucruri sunt certe si sigure: – vreti muzica buna? Respectati-o si platiti-o (valabil SI PENTRU “producatorii” care se lauda cu muzici originale, dar furate de afara, si au nesimtirea grosolana sa le-o arunce in ochi la fraieri, si sa astepte sa le mai fie si platita…, nu doar pentru “furaciosii”, aka consumatorul de rand, care in fond, ARE tot dreptul sa asculte muzica din ce sursa vrea el, si sa spuna la sfarsit: imi place, o cumpar, nu-mi place, o sterg de-aici (si sa nu ocupe spatiu degeaba pe harduri, corect? La fel ca la un bufet suedez, cand gusti si iti iei ce-ti place – nimeni nu are de ce sa se simta fortat sa manance ceva ce nu-i place, corect.));

- ceea ce refuzati d-voastra, “producatorii”, sa pricepeti, DAR ceea ce companiile cu adevarat importante, din domeniul IT de ex., au intelese urmatoarea: consumatorul de rand iti face publicitatea cea mai mare, nu reclamele, etc. Sa va intre bine in cap. Daca acel consumator de rand, care din curiozitate ti-ar fi instalat programul, ascultat piesa, si a dat-o mai departe prietenilor sai, d-voastra, mai mult ca sigur, ati fi fost la 10 metrii sub pamant cu toate companiile cu care va tot pupati atata in dosul personal. Nu incerc sa ofensez pe nimeni, ci doar s-o spun direct, sa fiu inteles mai bine. Ca trilu, sau altii, isi vand publicitatea pe video-uri, si nu dau nimic inapoi, autorilor care au publicat acele clipuri (poate chiar autorii originali ai acelor materiale), aici sunt foarte de acord. Din partea mea, ar putea sa nu mai existe acele companii, ca nu m-ar durea, dar un lucru iarasi ramane cert: se afla mult mai repede de-acolo (tube, s.a.), decat daca as da un search pe google la toti artistii, si toate saiturile lor, la fiecare in parte.

As fi putut rezuma totul mult mai scurt in: TOTI participantii la acest “Show” sa dea dovada de corectitudine!

Hai papapapapap.

E de bine ;)

daca ai auzit de raspunderea furnizorilor de servicii ale societatii informationale, probabil ca ai cunostinta de multiplele interpretari in domeniu precum si de eventualele carente legislative la nivel european.

Vă rog citiți mai atent articolele mele. Sunt pentru relaxarea legislației (motiv pentru care am organizat primul concurs Creative Commons din România), pentru creativitate (motiv pentru care am lansat eOk.ro – site care promovează muzica românească, inclusiv cea underground), pentru adaptarea legilor la tehnologie (vezi poziția mea față de metodologia ’Muzica pe internet’ propusă de UCMR-ADA în toamna trecută).

Și, în același timp, susțin protejarea autorilor și interpreților.

Sunt două lucruri care merg mână în mână. Ați ales greșit persoana de care să vă luați deși argumentele dvoastră sunt viabile (până la un punct).

“ingradesc sansa dezvoltarii creeatiei.”

Am vrut sa spun:

” NU ingradesc sansa dezvoltarii creeatiei”