Sunt blogurile colective de nisa o solutie pentru jurnalistii disponibilizati?

Tags: Alex Mihaileanu, bloguri de nisa, moartea presei scrise, Petrisor Obae

Alex Mihaileanu¹, blogger si Associate Reporter, hotnews.ro, propune blogul colectiv ca solutie pentru jurnalistii disponibilizati.

Sunt totusi cateva aspecte de discutat, o parte dintre ele le puteti regasi si in articolul lui Alex. Ma rezum totusi la 3 dintre acestea, de mult bun simt.

Feedback din partea consumatorului

Un jurnalist din presa scrisa este obisnuit cu feedback din partea colegilor si sefilor (redactor sef etc.), reactia din partea consumatorului fiind destul de slaba si cuantificabila doar prin tirajul (o masura destul de discutabila din punctul meu de vedere) si economia publicatiei.

Iar cei 7 prieteni care le ofereau probabil feedback in urma articolelor scrise nu sunt suficienti. In online vor avea zeci si sute de comentarii si este destul de posibil sa nu ajunga sa-si adapteze mesajele in functie de cerintele vizitatorilor si de reactiile acestuia.

Pariul meu merge totusi catre jurnalistii din cadrul revistelor. Cum spunea si Alex, contacte au, iar online-ul este, spre diferenta de print, masurabil pana la ultimul om. Iar nise se gasesc.

Notiuni elementare de blogging

A fi problogger nu e o meserie usoara precum cred foarte multe persoane. Iar pentru a deveni un business, chiar daca acest lucru ar insemna sa-ti plateasca chiria, rata la banca si tutunul, nu iti permiti sa te joci.

Din fericire, exista Wordpress. Din nefericire, nu exista prea multi jurnalisti care sa aiba macar minime cunostinte despre ce ar trebui sa faca pentru a avea un blog functional. Din si mai mare nefericire, problemele nu se termina aici.

Cati jurnalisti din print au macar cele mai simple notiuni de publishing online? Cati inteleg ca a avea o platforma functionala pe care sa scrie nu e de ajuns si ca vor trebui luate decizii in mod constant pentru imbunatatirea rezultatelor?

Nu avem o piata competitiva de blogging in Romania, insa acest lucru nu se datoreaza faptului ca nu sunt oameni capabili sa scrie ci pentru ca:
- tehnic, majoritatea sunt depasiti,
- nu exista un simt al niselor, blogosfera fiind dominata de bloguri generaliste (87% conform rezultatelor preliminare BR 2009),
- iar internetul se invata in fiecare zi, insa nu foarta multa lume e dispusa sa-si sacrifice timp pentru a asta.

In plus, problogging-ul nu se face de la 9 la 17. Nu astepti dupa corectori, DTP sau sefi. Si nici nu ai vacante. Daca nu reusesti sa ti-l insusesti ca mod de viata mai bine iti cauti un loc de munca.

Monetizare

Este probabil cel mai dureros aspect daca e sa ne gandim la economia Romaniei din ultimii ani, economie care i-a indreptat pe multi catre credite. Cati jurnalisti sunt dispusi sa-si sacrifice de la 6 luni spre un an de zile doar pentru a incerca? Nu cred ca toti au o sotie ca Petrisor Obae² :-).

In plus, 2010 nu este un an destul de ofertant si va fi probabil mai jos decat 2009, cu o posibila revenire incepand din Q3. Scumpirile deja aplicate si altele care probabil vor urma, cei 150,000 de bugetari pe care statul este obligat sa-i dea afara precum si alte aspecte la fel de ingrijoratoare pentru economia Romaniei sunt doar cateva dintre semnele unei crize economice care pare sa nu se mai sfarseasca.

Evident, acestea se vor reflecta si in industria online.

Pe de alta parte blogging-ul e o piata in crestere. Din statisticile preliminarii in urma sondajului BR 2009, cred ca putem vorbi de o piata de jumatate de milion de euro, insa principiul lui Pareto se aplica si aici, cu destul de mare succes.

Cred totusi ca sunt din ce in ce mai multe branduri care vor sa investeasca in blogging din cauza expunerii naturale/umane a unui mesaj (pr/maketing/vanzari) pe care un blogger este capabil sa il transmita cititorilor si feedback-ului pe care brandurile il pot obtine. Cred si ca sunt influentati foarte mult de explozia retelelor sociale din 2009 si ca vor dori sa-si propage mesajele pe mai multe canale.

La fel de bine insa, cred ca sunt inca prea putini bloggeri care pot performa in acest sens. Si nu e vina lor, vezi punctul 2.

Revenind insa la jurnalisti, cati dintre acestia sunt activi si cunoscuti in media sociale? Exact. Sunt cativa prezenti, insa nu despre ei discutam, nu?

Concluzie

Nu vreau sa transmit un mesaj pesimist, insa cred ca ar trebui sa fim totusi cu picioarele pe pamant. Daca sunt jurnalisti din print care se asteapta sa porneasca cu investitii minime un blog de nisa in 2010 si sa faca indeajuns de multi bani incat sa stea acasa, inseamna ca vor trebui sa aiba numai raspunsuri pozitive la toate intrebarile de mai sus.

In caz contrar…

OK, online, dar cum?

Dar pentru oamenii care au plecat – mai degrabă de nevoie, decît de voie – de la Business Standard, este mult mai simplu. Dacă au fost trei oameni care au scris pe bancar, dar care acum nu au unde să plece, pot lansa, cu investiţii minime, un blog colectiv pe această nişă. Dacă se apucă de scris cu gîndul că îşi fac meseria, fie şi într-un mediu necunoscut şi oarecum bizar pentru unii, au şanse mari să crească destul de repede. Relaţiile deja există, nu pleci chiar de la zero, nevoia de informaţie calitativă există, sponsori se găsesc.

În momentul de faţă, există o lipsă acută de analize scrise ca la carte, de interviuri, de informaţie utilitară. Frumuseţea online-ului este tocmai aceea că poţi să scrii o analiză în cîte zeci de mii de semne ai chef, fără ca macheta să-ţi restrîngă creativitatea la un “main” de 4.500 sau la un “submain” de 2.000, “brefe” de 700 etc. E drept, trebuie să păstrezi nişte limite, nu poţi scrie la nesfîrşit din cauză că rişti să pierzi cititorul pe drum. Dar dacă ştii să scrii…

[...]

Sînt curios, totuşi, cîte astfel de proiecte vom vedea şi în cît timp vor apărea. Cred că e un fenomen foarte interesant de urmărit, iar cine ştie să se axeze pe nişe sau, de ce nu, chiar pe micronişe, va avea doar de cîştigat. Dar e de muncă. Mult mai mult de muncă decît în print. Iar ca să ai succes pe online (iar succesul nu se face, ci se obţine! – aviz cui se simte), trebuie să ştii să oferi atît cantitate, cît mai ales calitate. De preferat, să ştii să le îmbini cît mai bine pe amîndouă.

Alex Mihaileanu – O idee pentru jurnaliştii concediaţi