[P]ublicitate sau [P]roblogging?

Cateodata e distractiv sa-i urmaresti pe carcotasi cum incearca sa-ti demaste advertorialele inexistente. Sa te intrebe daca nu care cumva ai luat bani de la Microsoft, cat a platit Varta pentru clipul din Africa, ori de ce nu am bannerul de la UPC in sidebar, desi am scris pozitiv despre servicul respectiv.
La inceput le raspuneam, insa cu timpul am inceput sa dau din umeri, observand ca audienta care conteaza pentru mine nu e interesata de ce campanii am pe blog atat timp cat sunt sincer cu ea.
Am libertatea de a ma bucura de ce imi place, cand imi place, fara a ma uita peste umar sau a crede ca unii dintre cititorii mei ma vor judeca gresit (si deci e mai bine sa ma justific). Spun asta crezand cu tarie ca odata ce blogger-ul a stabilit o relatie cu cititorii sai, acestia il vor intelege si cand il doare ceva, si cand se bucura sau este parte dintr-o campanie.
Cristi Manafu (aici)
Sunt lucruri pe care blogosfera le pierde inca de prin 2007 de cand au inceput sa apara bugetele si se accentueaza odata cu mainstream-ul. Iar unul dintre acestea este teama, din diferite cauze (cele mai multe de perceptie din partea audientei), in a-ti arata admiratia fata de branduri, campanii, produse sau servicii.
Iar acest lucru ma ma depaseste, deoarece aceasta libertate editoriala face diferenta intre jurnalism si blogging, indiferent daca sunt branduri care nu au campanii in blogosfera, ori produse si servicii aflate in campanii la care nu participi.
Cat despre campaniile la care participi, pentru a inchide orice carcoteala poti marca advertorialele, cuminte, cu o eticheta. Desi nici acest lucru nu stiu cat este de sanatos si probabil voi renunta la el in curand.
Trimite prin email.
Despre autorul articolului
Comentarii
9 Responses to “[P]ublicitate sau [P]roblogging?”
Leave a Reply
Citeste pe acceasi tema


April 17th, 2011 at 12:14 pm
RT @eCostin: [P]ublicitate sau [P]roblogging? http://goo.gl/fb/Ny30i (refresh.ro)
April 17th, 2011 at 5:02 pm
dar de unde atata nevoie de articole/note/tag-uri explicative?
April 17th, 2011 at 5:38 pm
Nu ar trebui să te judece nimeni CUM faci banii, dar dacă tot vrei să INFORMEZI lumea, e bine să o faci corect, neinfluențat de factori externi (logic că bani!).
Sunt site-uri ”din afară” care sunt plătite pentru review-uri, dar nu ca să fie lăudat PRODUSUL.
Producătorul (cumpărătorul de review) ar trebui să privească asta ca pe un avantaj. Știe și el ce mai repară, ce mai vopsește, de ce i se scurg bateriile în aparat, una-alta, în caz că produsul îi este criticat.
Altfel, numai de bine!
April 19th, 2011 at 11:49 pm
@Ciprian: http://refresh.ro/2011/04/de-la-anca-pentru-cristi-dorombach-imi-place-2/#comment-29034
April 20th, 2011 at 4:02 am
Urma sa scriu, candva, cand imi venea mintea la cap, un post despre subiectul asta. Despre bloggerii si campaniile lor si despre cum au reusit sa se inghesuie singuri intr-o colt.
E vorba, in esenta, de credibilitate si de imagine proprie. Eu (si probabil si altii) nu voi investi acelasi nivel de incredere intr-o afirmatie pentru care s-a platit versus una neplatita. Intre “Merele rosii sunt bune, imi plac” si “Merele rosii [de la LivadaRosie] sunt bune, imi plac” e o diferenta enorma. Sigur, e posibil ca si afirmatia sponsorizata de LivadaRosie sa fie adevarata, dar…
Vezi, aici e aici. Cand apar banii, apare si acel ‘dar’. Apare o suspiciune (normala) ca acel om nu spune adevarul, ca nu este sincer, ca ‘e pe interes’.
Bine, imi vei spune tu, dar acei bloggeri chiar cred ca merele rosii sunt bune, lor chiar le plac. Si eu voi spune: Ai avea incredere intr-un studiu pro-automobil pro-benzina sponsorizat de Toyota? Sau de Petrom? Ai avea incredere intr-un doctor ce-ti recomanda un tratament X, daca ai stii ca e platit de firma X? L-ai crede sau ai cere o a doua opinie? Ce parere, de exemplu, ai avea despre un ziarist care ar scrie de bine despre partidul X, daca ai stii ca a luat bani de la partidul X? Ai crede in sinceritatea lui sau l-ai denumi ‘tonomat’?
Astfel, credibilitatea bloggerului se erodeaza. Zi de zi, linkuri de linkuri, si incet-incet isi construieste o imagine de om-sandvis, de om fara pareri proprii; mai rau, aceiasi impresie se extinde asupra intregii blogosferei, ce devine un loc unde poti sa cumperi pareri, oameni, idei, advertoriale.
Imi vei spune: noi nu suntem nici jurnalisti, nici cercetatori, nici doctori. Suntem niste oameni care scriu ce vor pe net. Atat.
De acord. Nici nu am sustinut altceva. Insa nu vorbiti singuri — aveti o audienta. Mai mult, va intereseaza ca aceea audienta sa aiba incredere in voi — daca n-ar avea incredere in voi, atunci advertorialele, campaniile, etc. ar fi inutile si un buget risipit aiurea de firma.
Uite, apropos de incercarea de viral cu piticu si anca. Ce mi-a trecut mie prin cap, in timp ce urmaream clipul: “oh, fain, ziua lui piticu, o sa-i cante sub geam, ia uite, e Taxi, ce cool, Anca ii stie pe-astia de la Taxi, lui piticu probabil ii place taxi, mistoux, stai, ce canta? ziua barbatului? bere? oh. e viral. e fals, regizat, _am fost pacalit_”.
Gata, imediat ce am auzit ‘ziua barbatului’, s-a dus magia. Am vazut papusarii din spatele cortinei, si, in loc sa urmaresc o farsa interesanta, am urmarit un viral, o campanie.
Un alt exemplu: citeam (demult) un post de-al lui Ciubotaru, ceva cu new york, intrebandu-ma ce naiba l-o fi apucat cu asta. pana cand am ajuns la partea cu ‘campanie bilete reducere’, cand am inteles si mi-a pierit orice urma de interes pentru acel post. De altfel, ciubotaru e un caz chiar trist, are foarte multe advertoriale, foarte putine posturi normale, si isi forteaza ideile, stilul, sa ia forma advertorialului cerut.
Inca o idee (si ma duc): nu toti gandesc ca mine. Cred ca majoritatea cititorilor de blog n-au vreo problema cu publicitatea ok, buna, subtila (evident, vor reactiona la ceva grosolan si care nu e in stilul bloggerului pe care il citesc). Deci nu-mi imaginez ca o sa muriti de foame in curand.
Insa… (insa!) pana si ei simt anumite lucruri. Un strop nu se simte, o galeata in cap te lasa ud. Incet-incet (prea incet, zic eu) se erodeaza si increderea lor…
Sau poate nu si am gargauni in cap si scriu commenturi lungi cat un guest post. Dar asta e ceea ce cred :)
April 20th, 2011 at 7:34 am
geo, nu te contrazic. dar mie tot mi se pare tare ideea cu piticu si anca. si uneori cand ne plac ideile, acceptam ca sunt branduri in spatele lor. altfel de ce “the force” de la vw a facut 10 milioane de views pe youtube inainte de difuzarea pe tv!?
April 20th, 2011 at 11:39 am
Geo, ca tu gandesti limitat nu e vina mea.
ca tu asociezi ziua barbatului cu o bere e un caz exceptional.
dar ce dracu discutam aici in comentarii?
ah, in alta parte vei fi offtopic si din cauza asta …
April 20th, 2011 at 12:50 pm
@cm nu zic ca unele virale nu sunt interesante sau bine facute. Cel pentru efix a fost ‘a stroke of genius’. Dar cel cu efix nu pretindea ca e vorba de ceva ‘sincer’ intre doi oameni, de exemplu. Poate ca regula ar trebui sa fie: nu pretindeti sa aratati sentimente sincere sau spontane in publicitate. Fiindca nu exista.
April 20th, 2011 at 1:31 pm
efix a fost bun, foarte bun. dar era advertising mai mult. lucrat, gandit ca o reclama.
cat despre sinceritate, clipul cu taxi e cat se poate de sincer. mai corect spus, cat poate fi de sincer pentru ce s-a dorit.
cred ca uneori putem sa ne bucuram de idee si atat
[disclaimer: am sustinut si sutin ideea Ziua Barbatului de la aparitia sa!]