Posted By Invitat

O scurta istorie de 18 ani (barely legal, cum s-ar spune)


Articol scris de Catalin Tenita – CEO/Co-owner, TreeWorks. Blog | LinkedIn | Twitter
Trimite si tu un articol!

Incep de la ’48, ca Agamitza Dandanache 🙂

Apai pe vremea mea, cand am inceput eu liceul in ’92 – clasa de informatica – primele calculatoare din laborator erau niste HC-uri 90 si niste JET-uri (pentru cei mai tineri dintre noi, astea inseamna un fel de prajitoare de paine cu tastatura rigida, avand drept memorie – 48KB accesabili (adica cam cat o poza de maxim 500X400 px, bine comprimata) iar drept procesor ceva similar cu procesorul dintr-un ceas chinezesc cu melodii sau dintr-un cuptor cu microunde/fier de calcat/masina de spalat)

Din trimestrul II (atunci inca erau trimestre) ne-au bagat scule mult mai performante: PC XT-uri facute la o fabrica de calculatoare numita Felix, parca.

Aratau cam asa, doar ca aveam monitoare pe portocaliu (bine ca nu erau violet, ca sa fac o gluma la moda).

Lumea mergea, rezolva la algoritmi dupa niste cartulii mici cu coperti de carton de ambalaj (stive, liste, backtracking, programare recursiva), se ducea la olimpiade (calculatoarele de la Universitatea Bucuresti, nu erau deloc mai breze), ne-am minunat cand s-au adus primele Pentiumuri, mai jucam un joc (hot-seat, nu exista multiplayer: Police Quest, Fox, celebrul Scorch Earth – the evergreen hit of our highschool years, Dune I si II, cand au aparut – Dune I incapea pe 3 diskete), mai invatam ceva Pascal, FoxPro, ceva C++ mai tarziu, mai chiuleam pentru un film, the usual stuff.

Astea erau vremurile: tara de dupa comunism, neobisnuita cu informatizarea, lipsita de bugete mari pentru zona de educatie, cu fabrici gri si oameni dati afara, inflatie de peste 50% / an si calcare in picioare cand s-a deschis primul MCDonalds la Unirii (care era un fel de ultimate dating place, pe vremea aia).

Cam atat cu preistoria, ca nu vreau sa imi scriu memoriile.

Din 2000, economia a inceput sa isi revina, iar clasa noastra politica s-a desteptat. A inteles ca pe langa drumuri, investitia in factorul uman este calea spre propasire. S-au investit peste 100 milioane in platforme de educatie, in hardware aferent, in instruirea profesorilor.

Foarte laudabil, corect? Si nu acum, nu are sens sa facem afirmatii de genul firma X a luat, firma Y a dat. S-au facut de prea multe ori. Cert este ca s-au investit multi bani, atat pe zona de informatizare, cat si pe zona de generare de continut educativ inteligent pentru cei care reprezinta viitorul de maine al patriei noastre.

Intrebari pragmatice:
1. S-au vazut acesti bani in cresterea calitatii actului educativ?
2. A crescut nivelul de pregatire al elevilor?
3. In ce procentaj au fost folosite respectivele laboratoare si respectivul continut distribuit in mii de scoli din Romania si pentru care au fost pregatiti zeci de mii de profesori?

Cu alte cuvinte intreb si eu ca nebunul din balamuc: ROI-ul, cat e ROI-ul?

Tot prin 2000 a inceput si povestea Internetului in tara noastra: la inceput niste baieti care vedeau cai verzi pe pereti, apoi si cativa vizionari pe partea de comert electronic in anii in care romanii care fusesera improprietariti cu debit carduri fugeau in ziua de leafa la bancomat sa-si scoata toti banii, apoi marile corporatii si marii publisheri care au inceput sa inteleaga si ei povestea, telco-urile care promovau netul dand dial-up gratuit si facand site-uri demostrative cu apicultori (BTW, foarte memorabile acele executii si tot asa).

Si a fost crestere de la an la an, si lumea e fost fericita si toti am spus asta e viitorul asa ca hai sa sarim in barca si sa vaslim spre Avalon.

Si ajungem in anul de gratie 2009. Cand lucrurile nu au mai fost asa de clare. Cand piata de publicitate pe online s-a contractat (o data cu toata media). Cand daca aduni publicitatea online, creatia online, developmentul online pentru Romania, plus consultanta online si ce o mai fi probabil nu se ajunge la suma de 35 milioane euro (publicitatea parca a fost 16.5 – despre restul nu exista cifre clare).

Excludem din asta ce a mai incasat Google, Yahoo, Facebook de pe piata. Si daca cifra de afaceri agregata arata cum arata, mult mai nasol P/L-ul agregat – care este sigur pe L(oss).

Intre timp Guvernul porneste Manhattan Projectul nostru numit eRomania.

O initiativa foarte laudabila. Intotdeauna am fost de parere ca pasii pe drumul civilizatiei si prosperitatii se fac nu timid, ci in salturi mari, cu viziune, leadership, project management excelent, incredere si bugete considerabile (stranse prin suferinta, insa care vor rasplati inzecit generatiile prezente si viitoare). Asa merg lucrurile (pe Terra), cum ar spune un clasic recent decedat.

Si la drept vorbind, parerea mea este ca daca un astfel de proiect se face cu cap cele 500 de milioane alocate pot da rezultate mult mai bune decat circa 29.41 km autostrada (calculand la un 17m/km).

Marea problema e urmatoarea: Buget avem. Asta este bine. Avem si restul lucrurilor? Adica viziune acceptata, leadership, project management excelent, increderea cetatenilor ca acest proiect se va desfasura fair si va da rezultate.

Cu alte cuvinte: ce s-a intamplat cu banii investiti in proiectele de pana acum (egoverment, elearning, etaxes, edeclaratii si eformulare, licitatii electronice si alte asemenea)?

Daca ele au dat roade, putem avea si noi niste rapoarte, statistici de utilizare si de eficienta etc? Ca cetateni taxati si eventual ca oameni care cat de cat ne pricepem la online-ul asta, daca ne platim painea, taxele si ratele din ce producem, daca producem, de vreo 10 ani.

De asta mi se pare foarte importanta initiativa Asociatiei pentru Tehnologie si Internet (APTI) de a lansa o scrisoare publica spre Ministrul Comunicatiile si Societatii Informationale.

Si cred ca toti cei care au pus umarul la aceasta initiativa merita o bere sau mai multe (Bogdan Manolea in primul rand, apoi Dragos Stanca, Costin, Cristi Manafu, Orlando Nicoara si multi multi altii care au adus subiectul in discutie).

Problema nu este doar de eSpaga-nueSpaga. E mult mai mult decat atat:

1. Daca nu ne exprimam noi, cei care sustinem ca ne pricepem, punctele de vedere despre subiect – atunci cine o poate face?

2. Daca industria de online nu intra in dialog cu ministerul si determina impreuna ce se doreste la la mamutul asta online, atunci cine vreti sa o faca, ONG-urile pentru pentru protectia balenelor albe?

3. Daca industria va pune umarul si isi va oferi expertiza, atunci cam cat de bun va fi proiectul la final?

4. In plus daca acest proiect va reusi (va fi bine realizat & bine comunicat) efectele pozitive indirecte for fi enorme pentru online-ul romanesc (lumea va folosi servicii online mult mai mult)

5. In plus, daca industria reuseste sa obtina transparenta si standarde deschire pentru acest proiect, volumul de informatie generat va permite o groaza de aplicatii utile, pe care statul nu va da practice nici un ban (cititi aici sau aici despre ce insemana transparenta, standarde deschise cu privire la informatiile publice etc.)

Si as mai putea continua cu “Daca” si Daca” si “Daca”.

Pana la urma povestea este simpla: prin natura ei, industria de online e una superfragmentata. Si foarte tanara. Si compusa din oameni tineri si ambitiosi si cu opinii bine conturate. Faza ca orice industrie matura ajunge la o situatie de copetitie (competitie pe resurse, dar cooperare pe problemele care privesc ansamblul industriei si care dau credibilitate tuturor jucatorilor onesti).

Mi-ar placea sa cred ca initiativa APTI este genul de initiativa la care toti jucatorii din industrie sa se ralieze manifest.

Alfel o sa ne mai balacim mult cu totii (cei probabil 4000-5000 de oamenii care lucreaza in domeniu) intr-un lighenas de 2X2m2 (sau 35mil/anual, daca vreti), sustinand ca Gigel are utilizatorii din SATI mai prosti sau cu ochii mai oblici si visand la albastrele lagune sau macar la o piscina olimpica curata in care sa inotam cu totii.


View Comments