Posted By Costin

Blogging: Ce mi-ar placea de la urmatorul High Impact Friends?


[Later Edit]Va semnalez si articolul scris de Alex Negrea[/Later Edit]

Saptamana trecuta am participat la High Friends Impact, un eveniment organizat de catre Revista Biz, la Amsterdam, in cadrul caruia o parte dintre cei mai importanti bloggeri din Romania au stat la masa cu brandurile KLM, Pepsi, Ecorom, BCR, Staropramen si Bancpost, precum si cu o agentie, Premium PR.

high impact friends
Foto Cristi Sutu

Pe langa flori si tripuri prin Amsterdam, cred ca evenimentul a fost, cel putin pentru mine, o continuare fireasca a BizCamp-urilor de la Paraul Rece, formula unui numar extrem de restrans de participanti ridicandu-i, cum era de asteptat, nivelul calitatii acestor tipuri de intalniri, bloggeri vs. branduri.

In plus, prezenta la eveniment a managerului pe Social Media de la KLM, Anna Ketting, a fost un plus pentru bloggerii prezenti, avand posibilitatea de a discuta cu reprezentatul unei companii care lucreaza online cu 14 angajati in social media, toti interni, si de a intelege interesul, nevoile si mecanismele unui gigant aerian in acest mediu. Impresionant.

In acelasi weekend, Samsung Romania valida public un grup auto-intitulat “de hateri” care, dupa o perioada irelevanta de timp, au reusit sa-l faca pe unul dintre cei mai vizibili bloggeri din Prahova sa-i injure pe Twitter. Un gest impardonabil, de altfel, insa cu nimic diferit fata de limbajul de zi cu zi al “haterilor”. Nu dau link, subiectul nu merita nici macar o mentiune, insa face sens pentru cele ce urmeaza.

Astazi, la o saptamana dupa ambele evenimente, am o singura intrebare, intrebare pe care mi-o pun de mai bine de 1 an de zile. What’s next? Si ma explic.

In urma cu vreo 4 ani, in blogosfera incepeau sa-si faca intrarea blogurile de nisa, pe un drum deja batatorit de catre blogurile generaliste, dpdv business, insa, din pacate, si de continut. Puse pe hartie, iti dadeai seama ca nisa inseamna un nivel mult mai ridicat de munca, fara prea multe posibilitati de a te abate de la subiecte. Cum pe lumea asta exista si oameni incapatanati si increzatori in ceea ce fac, unele dintre ele au functionat.

Tot in aceeasi perioada, din diferite motive, cativa bloggeri isi cautau singuri brandurile care sa fie prezente (continut si display) pe blogurile lor. Nu renuntau la agentii, insa isi cautau clienti directi, pentru a nu depinde exclusiv de anumite bugete discutate oricum cu cateva luni inainte de catre agentii cu brandurile care urmau sa intre in campanii pe bloguri.

De aproape 1 an de zile, am discutat cu diferite persoane posibilitatea de asociere. Am fost implicat ani de zile in proiecte persoanele de tipul one-man-show, fie ca a fost vorba de portaluri de business (’99-2000), MMORPG-uri, atat la nivel local cat si international (2003-2007), ori bloguri (din 2004) si, dupa o perioada, ajungeam mereu la un plafon pe care nu mai puteam sa-l depasesc.

Si nu-l mai depaseam nici fizic, nici pecuniar. Munca sustinuta si cu putin creier ajunge intr-un final sa fie rasplatita, insa, cu trecerea timpului, se acumuleaza mult mai rapid oboseala. Nu e usor sa fii si portar, insa sa faci si sprinturi pentru a marca. Iti iese cu succes o perioada, din placere (+ rush-ul noului, adrenalina dinamismului), insa, de la un punct, joci doar in zona de confort.

Si ma gandesc ca, in blogging, urmatorul ar fi, de fapt, doua. Ori angajezi si te dezvolti in directia unei publicatii online in care stabilesti volumul de “opinie” investit in proiect, ori te asociezi cu oameni care pot livra continut, mai mult sau mai putin in acelasi ritm cu tine.

In primul caz avem si exemple. Monden.info, din iunie 2011 transformat in urban.ro, a avut o astfel de traiectorie. Un alt exemplu, direct si fara prea multe zorzoane, a fost paginademedia.ro. A pendulat o vreme intre blog si publicatie online, insa s-a indreptat catre a doua. Fara regrete, fara batalii inutile si izbituri cu pumnul in piept.

In al doilea caz avem niste nereusite. Oameni care s-au apropiat pentru o perioada mai mare sau mai mica de timp de un anumit proiect (ex: refresh.ro), ori proiecte care au fost lansate cu oameni plini de entuziasm in primele 2 zile si au sfarsit prin a fi continuate de un singur om, de altfel si creierul acestora (ex: webara.ro, zerostiri.ro).

Sunt doua parti proaste aici:

1. Modele (de business). Putini sunt cei care isi pot asuma anumite lucruri. Si cum nu avem prea multe modele din care sa tragem vreo concluzie, batem acelasi cai pe care, altii, le-au batut deja de ani de zile, pe exemplele de actiuni amintite mai sus, o parte dintre ele fiind discutate si la Amsterdam, la High Impact Friends.

2. Modele (de continut / conduita)
Sa ne fie clar. Injuratura atrage mai mult decat anuntarea unui eveniment. Daca te iei de gat cu Calin Fusu pentru ca tu crezi ca ai fi fost mult mai dibaci in a-l trimite pe Mark la plimbare si a face din Neogen.ro o retea intergalactica, obtii mult mai multa audienta decat daca anunti faptul ca, in martie, Radu Georgescu a deschis seria de intalniri Venture Mentoring. Si nu stiu daca are vreun sens sa punem cele doua informatii intr-o balanta.

Drept urmare, sentimentul meu este ca batem pasul pe loc, intre articole in care tonul devine efectiv definitie si orgolii generate de impresia ca 1.000 de unici in plus te transforma in, cel putin, Mediafax, iar cei care vor ajunge la acest CEO Dinner, de exemplu, iti sunt datori doar pentru simplul fapt ca existi.

Ca sa concluzionez, pentru ca, la mine, cel putin, este duminica, pe urmatorul High Impact Friends la care voi fi invitat mi-ar placea sa-l petrec pe idea de next steps, iar “ceea ce am facut deja” sa se distribuie intr-un document, ca baza pentru dezbateri, fapt comunicat oricum in ultima zi a evenimentului, la concluzii. Nu ne-ar strica un pic de viziune si cativa pasi intr-un ritm mai alert si vioi.

Puteti intervenii oricand in comentarii. Sau, nah, poate articolul asta vine (iarasi) prea devreme, iar astazi, de fapt, este o zi numai buna sa ne folosim toate cele 10 degete pentru a arata cu ce a mai gresit unul si altul. Daca e asa, haideti sa ne uitam impreuna, macar pentru cateva clipe, prin fereastra mea. 🙂

Velico Tarnovo


Costin are 39 de ani și creează conținut din 2004. Gândește digital la Thinkdigital din 2015, iar în trecut a lucrat pentru ProTV (Project Manager @ Internet Business Unit), Bakers Digital Communication (Managing Director) și a dezvoltat 2 jocuri MMORPGs, cu unul dintre ele câstigând locul 1 la Internetics în 2004, ca freelancer.

View Comments